Prezentul material are ca scop îmbunătățirea practicilor de completare a caietelor de sarcini la capitolul ,,protecție anticorozivă” . De multe ori datele conținute sunt fie incomplete, fie neclare, fie fac referire la versiuni ieșite din uz ale standardelor.
Se dorește ca demersul început de Asociația Națională a Zincatorilor din România (ANAZ) să fie cunoscut, pentru că reprezintă un instrument la îndemână, util tuturor entităților implicate în procesul de construcție: beneficiari (administrație publică, agenti economici sau persoane fizice private), arhitecți, proiectanți, uzinatori și montatori.
Din analiza ANAZ au rezultat câteva categorii de formulări ale capitolului ,,Protecție anticorozivă” care suportă îmbunătățiri și care în forma lor corectă (cu trimiteri la standardele de domeniu) vor duce la predictibilitatea costurilor, eliminarea riscurilor de accidente de muncă asociate întreținerii și eliminarearea opririlor operaționale (de producție și logistică în cazul halelor, respectiv de trafic în cazul infrastructurii) pentru toată perioada de viață a investiției.
Altfel spus, caietele de sarcini au ,,sarcina” de a genera:
Economie SUSTENABILĂ
Economie SIGURĂ
Economie CIRCULARĂ
I. Studiu de caz: explicitare vagă a cerinței
Ce s-a găsit:
Lipsa oricăror trimiteri la standarde actuale.
Informația face imposibilă recepționarea mai multor oferte care asigură același nivel de performanță pentru protecția anticorozivă.
Concluzii:
La final o structura din oțel va fi neconform protejată anticoroziv, va genera riscuri și costuri imposibil de previzionat.
II. Studiu de caz: lipsă de informare conformă asupra standradelor
Ce s-a găsit:
Raportare la standarde vechi, referire corectă la mediul de corozivitate (în cazul acesta este C3), dar indicarea a unei soluții neconforme cu standardele, lipsa specificării duratei de viață a investiției.
Concluzii:
DeșI aparent, pentru o persoană neavizată, conținutul caietului de sarcini pare professional întocmit, dar conduce la soluții greșite, induse involuntar (din motive de lipsă de informare corespunzătoare).
III. Studiu de caz: lipsă de informare conformă asupra standardelor
Ce s-a găsit:
Se face trimitere la standardul de zincare termică SR EN ISO 1461:2022, dar pentru pregătirea prin sablare a suprafeței, se face trimitere la un standard de vopsire în loc ca trimiterea să se facă spre standardul SR EN ISO 850-1 dedicat pregătirii suprafeței oțelului.
Concluzii:
Apare un mix de cerințe care aduce ambiguitate, iar în cazul lipsei de informații din standarde, există riscul de a confunda soluția de protecție anticorozivă aleasă și de a rezulta un produs neconform.
Exemplu de bună practică. Explicații clare, rezultate sustenabile, predictibile și sigure.
Ce s-a găsit:
Cerința este clară, se solicită ca protecția anticorozivă a tuturor elementelor de rezistență (inclusiv zincare termică a elementelor de fixare) să se realizeze prin zincare termică (imersare în baie de zinc topit). Nota noastră este că zincarea termică prin imersare este definită de standardul SR EN ISO 1461:2022.
Stadionul Sfântu Gheorghe
Acest material a fost preluat din prezentările Asociației Naționale a Zincatorilor din România